Register

 



„Limpezimea unui text e mai tare decat stilul lui, iar faptele puse cu tâlc la un loc - mai tari decat suma de păreri”. Remus Radu a fost Tânărul Jurnalist al Anului 2003, cu „Ziua Europei la Ciorogârla” - un reportaj pe care l-a publicat în Evenimentul Zilei.

Aveam 21 de ani, și când am fost anunțată la telefon că mă aflu printre cei zece finaliști ai concursului Tânărul Jurnalist al Anului (prima ediție - 1998) am crezut că e o glumă făcută de o colegă, singura care știa că am trimis reportajul la Freedom House România.

A fost primul premiu din cariera mea de jurnalist din cele peste zece luate de-a lungul a aproape 20 de ani de presă.

Și primul pas în evoluția mea ca jurnalist, pentru că după o lună m-am mutat de la Monitorul de Vaslui la Monitorul de Iași, considerat atunci etalonul presei din provincie. 


Bucureștiul m-a speriat.

Când am venit să îmi ridic premiul, am jurat că a doua oară nu mai calc pe aici, însă, viața m-a adus singură în Capitală, fără să-mi propun vreodată asta.

La gala de premiere (fiind și cea mai mică, din ce îmi amintesc, ca vârstă), când mi-a venit rândul, toată lumea - inclusiv Iosif Sava care era prezent acolo - a râs cu hohote.

Ambasadorul SUA de atunci, James Rosapepe, cel care mi-a înmânat premiul, s-a chinuit câteva minute până a reușit să pronunțe cumva numele meu.

A ieșit cam așa:

And now … Christine ... ăăă ... Ad ...ăăă ...Ad ...ăăă ... Adbai, „Uaslui City!”


De atunci au trecut – Sfinte - 17 ani. 


Mulțumesc, Freedom House România!


Reportaj incomod despre lumea halatelor albe
 

În spital?
Doamne, e balamuc curat!

de Cristina HURDUBAIA
Monitorul de Vaslui
Luni, 7 iulie 1997 

(...) Ferice de cei ce nu au ajuns la spital zilele trecute. De la intrare simți un miros care îți întoarce stomacul pe dos. 

„E de la Morgă, de unde să fie? Li s-au stricat frigiderele și sunt trei morți pe care nu i-a mai luat nimeni de aici.” (...)

Tot la parter, lângă Morgă, se află... bucătăria.

Oricum mirosul „preparatelor” din oalele imense nu se mai distinge de cel al cadavrelor aflate, de acum, în putrefacție.”

Am obţinut în cariera mea mai multe premii profesionale, importante pentru un jurnalist care lucrează în provincie, dar niciunul dintre acestea nu îmi este atât de aproape precum trofeul concursului “Tânărul Jurnalist al Anului”. L-am primit în 2006, pentru articolul "Martirii din Vadu Roşca".

Este povestea tragică a unui sat acoperit de ape la inundaţiile devastatoare din vara anului 2005, unde a avut loc ultima răscoală anticomunistă din Vrancea, reprimată sângeros de Securitate în seara zilei de 4 decembrie 1957.

La jumătate de secol de atunci, au murit înghiţiţi de apele Siretului cei care au scăpat de gloanţele comuniştilor pentru că nu au vrut să-şi dea pământul la CAP.

Nicolae Ceauşescu, pe atunci tânăr comunist în căutare de afirmare politică, s-a implicat personal în reprimarea sângeroasă a rebeliunii ţărăneşti şi a ordonat să se tragă asupra oamenilor.

Cronica sângeroasă a acelei zile, pusă în paralel cu tragedia revărsării apelor din 13 – 15 iulie 2005, a fost subiectul reportajului meu.

Redactor şef de ziar fiind, îmi amintesc că aproape am întârziat ediţia la tipar după ce am rămas izolată în satul acoperit de mâl, impresionată de poveştile acestor români pe care viaţa i-a pus la grele încercări, dar care nu şi-au pierdut demnitatea.

Stan Niţu, fost deţinut politic şi lider al rebeliunii, mi-a spus că ne-ar fi dat afară pe poartă dacă ziarul la care lucram ar fi fost „cu comuniştii”.

A fost, poate, cea mai frumoasă apreciere a obiectivității noastre.

M-am înscris la concurs cu acest articol și pentru că îmi doream ca aceşti oameni să fie cunoscuţi dincolo de graniţele judeţului.

Premiul obținut a fost pentru mine un reper, a fost confirmarea că ne facem bine treaba și că aceste povești adevărate au nevoie de penițe care să le scrie.

Astăzi, când criza economică loveşte crunt mai ales în ziarele locale şi în micile echipe de jurnalişti din ţară, când jurnalismul onest este amenințat chiar la baza piramidei sale, avem datoria de a riposta cu articole de calitate. 

Trăim un jurnalism al efemerului, un fast-food informaţional în care ştirile se nasc pe bandă rulantă şi mor precum baloanele de săpun.

Ca profesioniști, avem însă datoria de a căuta și de a scoate la lumină și poveştile interesante de lângă noi, care nu se uită şi care nu mor la o zi după publicare.

Dacă aveţi asemenea poveşti, dragi colegi, nu ezitaţi să le propuneţi juriului de la Tânărul Jurnalist al Anului.

Lăsaţi modestia la o parte şi scoateţi-vă munca sub lumina reflectoarelor fără prejudecata că jurnaliştii din presa locală ar fi mai puţin importanți decât cei din „presa mare”, de la Bucureşti.

Ca jurnalist cu 17 ani de experienţă și redactor șef la unul dintre cele mai încercate ziare locale din ţară, am avut privilegiul de a creşte profesional pe lângă inimoşii oameni din echipa Freedom House România, cărora le mulțumesc cu această ocazie pentru ceea ce fac pentru noi.

Iar concursul Tânărul Jurnalist al Anului este unul dintre puţinele proiecte din România care încurajează jurnalismul de calitate, care oferă recunoaştere publică tinerelor condeie, care susţine o presă mai bună într-o societate mai bună. Succes!

Silvia Vrînceanu Nichita
Ziarul de Vrancea



Am lucrat câteva săptămâni la ancheta despre afacerea imobiliară a lui Robert Negoiță de lângă Protan. Realitatea mi-a întrecut orice așteptări.

Am dat peste:
- o autoritate de mediu neputincioasă,
- o administrație locală coruptă,
- un ziar gratuit inventat ca să atace la comandă (plus un fost coleg de ziar pe care-l respectam, transformat în mercenar) și
- acțiuni de sabotaj demne de filme cu mafioți.


Am lucrat câteva săptămâni la ancheta despre afacerea imobiliară a lui Robert Negoiță de lângă Protan, iar realitatea mi-a întrecut orice așteptări.

Am dat peste:
- o autoritate de mediu neputincioasă,
- o administrație locală coruptă,
- un ziar gratuit inventat ca să atace la comandă (plus un fost coleg de ziar pe care-l respectam, transformat în mercenar) și
- acțiuni de sabotaj demne de filme cu mafioți.



Pentru o astfel de anchetă eforturile sunt mari, amenințările – uneori directe, iar timpul e cea mai mare provocare.

Însă momentul în care colegii din redacție vin să te felicite este neprețuit.

Premiul secțiunii Mediu în acel an a fost susținut de Antalis RomâniaPremiul secțiunii Mediu în acel an a fost susținut de Antalis RomâniaPremiul Tânărul Jurnalist al Anului 2008, Secțiunea Mediu, a fost o confirmare și un plus de încredere că merg pe drumul cel bun.

Adevarăta provocare este însă să rămâi tot timpul cinstit cu tine însuți, să refuzi presiunile din exterior și, mai ales, din interiorul redacției, să nu-ți fie lene să întrebi și de trei ori dacă este nevoie și să pleci întotdeauna de la premisa că trebuie să afli ce se întâmplă, nu să demonstrezi puținul pe care-l știi.

Livia CIMPOERU


 Livia CIMPOERU a participat la Tânărul Jurnalist al Anului cu trei articole publicate în Evenimentul Zilei în 2008.

Cel de-al treilea articol se referea la complexul rezidențial Confort City construit de frații Negoiță lângă fabrica Protan. Terenul pe care au construit era foarte ieftin tocmai din cauza mirosurilor insuportabile emanate de Protan.

Ulterior, mirosurile de la Protan puneau în pericol business-ul imobiliar.

Confort City este tocmai complexul rezidențial care a luat foc în 2012, soldat cu distrugerea a peste 40 de apartamente.

Evenimentul putea avea un sfârșit tragic, intervenția pompierilor fiind îngreunată de bariera pusă la intrarea în complex și de nefuncționarea sistemului de hidranți.

„Articolele ei impresionează prin stilul sobru, cursiv, analitic, echilibrat şi sunt foarte bine documentate. Se remarcă atât diversitatea şi actualitatea subiectelor, cât şi tratarea lor în „cheia” potrivită, lipsită de emoţiile şi prejudecăţile care contaminează de obicei genul respectiv”, si-a justificat juriul format din Cristian Lascu (National Geographic), Corneliu Belciug (Green Report) și Dan Stoica (SRR) premiul acordat Liviei Cimpoeru.


PROIECT CONTROVERSAT

Afaceri imobiliare care-ţi mută nasul

Livia Cimpoeru 
Luni, 20 Octombrie 2008

Protan se luptă cu problemele de mediu şi cu interesele economice ale fraţilor Negoiţă.

Compania Protan, singurul mare operator de activităţi de ecarisaj din sudul ţării, se zbate între riscul suspendării activităţii, din cauza problemelor de mediu, şi presiunile exercitate de oamenii de afaceri Sorin Robert şi Ionuţ Negoiţă care au interese imobiliare în zonă şi cer închiderea fabricii.

Activitatea fabricii ar putea fi suspendată de la 1 noiembrie, pentru că a întârziat finalizarea staţiei de epurare. Pe de altă parte, fraţii Negoiţă ridică la doi paşi de Protan, în Popeşti Leordeni, un complex rezidenţial compus din 12 blocuri şi un mall. Oamenii de afaceri le-au promis viitorilor locatari ai ansamblului Confort City, dezvoltat de Domus Stil, că se vor bucura de tot confortul, în ciuda mirosului îngrozitor emanat în urma incinerării de resturi animale. Specialiştii de mediu susţin că desfiinţarea Protanului, indiferent de cauze, ar fi o adevărată catastrofă.

Canalizarea buclucaşă

Dacă, în urmă cu câţiva ani, fraţii Negoiţă aveau de ce să-i fie recunoscători Protanului pentru preţurile mici la terenuri, prezenţa vecinului urât mirositor nu prieşte afacerilor cu apartamente. Ziarul „ring“ (deţinut de cei doi fraţi) a susţinut timp de trei luni o campanie anti-Protan, culminând cu un protest în faţa fabricii.

Marele scandal dintre Protan şi firma fraţilor Negoiţă a izbucnit însă în urmă cu o lună, când fabrica a anunţat suspendarea activităţii din cauza unei „acţiuni de sabotaj“. Conducerea i-a acuzat pe oamenii lui Negoiţă că au înfundat intenţionat, cu pietriş şi moloz, canalizarea exterioară. Timp de două săptămâni, producătorii de carne au stat cu leşurile în curte sau au dat bani grei pe transport la alte societăţi de ecarisaj.

Canalizarea se află pe terenul de 300 de metri pătraţi revendicat atât de Negoiţă, cât şi de Protan. În mai, anul acesta, firma de imobiliare a împrejmuit, fără autorizaţie, terenul cu un gard, demers pentru care a primit şi amendă. Protan, care a intentat proces, susţine că terenul e domeniu public, având în subsol fosta magistrală de evacuare a apelor uzate folosită de fabrică încă de la înfiinţare, în 1984. Sorin Ionescu, purtătorul de cuvânt al fraţilor Negoiţă, a precizat însă că, potrivit actelor, terenul aparţine companiei imobiliare.

În loc de birouri, blocuri de locuinţe

Compania Domus Stil vinde „1.700 de apartamente noi situate într-o zona aerisită, în plină dezvoltare“, deşi ansamblul are autorizaţie de construcţie doar pentru clădiri de birouri. „Zona este aerisită din punctul de vedere al densităţii de construcţii“, explică Ionuţ Negoiţă.

Deşi legea îi permite dezvoltatorului imobiliar să schimbe destinaţia clădirilor, clienţii cumpără, deocamdată, apartamente cu statut incert. Primele două blocuri vor fi inaugurate în curând, iar unii proprietari au început deja să se mute.

Pentru Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Bucureşti (ARPMB) lucrurile sunt clare: acolo au fost avizate birouri.

„Iniţial, pentru Confort City am primit un dosar cu funcţiunea de locuinţe. Fiind într-o zonă sensibilă şi gândindu-ne că ulterior vom avea o grămadă de sesizări, am hotărât ca dosarul să intre pe procedura de evaluare, iar printr-un raport de mediu să se stabilească viitoarele implicaţii, inclusiv ale zonei industriale asupra zonei de locuinţe“, a declarat Simona Săceanu, director executiv al ARPMB. Procedura durează cel mai puţin 4 luni, aşa că dezvoltatorul a retras documentaţia şi a înlocuit-o cu una pe funcţiunea de birouri şi servicii.

„De data aceasta, am renunţat la procedura de evaluare. Important era să nu se locuiască, să nu fie copii“, a precizat ea. Schimbarea destinaţiei, pentru care Domus Stil a înaintat deja cerere la primărie, presupune însă obligatoriu o lungă procedură de evaluare a impactului de mediu şi, în final, avizul ARPMB. „Cu siguranţă avem autorizaţie de construcţie, nu ştiu de unde aţi scos că nu avem. Nu pot să vă dau acum detalii, pentru că nu sunt la birou“, ne-a declarat ieri Robert Negoiţă.

Îţi mută nasul din loc, da-i ieftin

Viitorii proprietari se bucură de preţul relativ mic al locuinţelor (de pildă, 94.000 de euro un apartament cu două camere) şi minimalizează prezenţa fabricii. „Ne-au zis că Protanul o să se închidă“, spunea, săptămâna trecută, o clientă aflată la vizionare. O contrazice directoarea Protan, Cristina Miu: „Nu suntem o societate pe care s-o muţi de colo colo. Până acum am făcut la Popeşti investiţii de 3.800.000 de euro. E normal să se dezvolte oraşul, dar trebuie să fie o dezvoltare gândită. Nu se poate să ridici blocuri oriunde este terenul ieftin, pentru că trebuie să ţii cont şi din ce cauză este ieftin“.

Încă din 2007, când au apărut primele semne ale construcţiei, Protan a trimis notificări la primărie, la autorităţile sanitare şi de mediu, cerând să fie luată în calcul prezenţa fabricii. Agenţia de Protecţie a Mediului Ilfov a avertizat compania Domus Stil că zona e improprie pentru dezvoltarea imobiliară, iar reprezentantul firmei şi-a asumat răspunderea pentru continuarea ansamblului.

„În alte capitale europene, societăţi precum Protan funcţionează în mijlocul oraşului, pentru că au staţie de epurare, filtre şi nu miroase nimic. Prin urmare, nu văd de ce Bucureştiul sau dezvoltatorii să nu se extindă“, a comentat Sorin Ionescu, care este şi PR manager al companiei Rin Grand Hotel, decizia luată atunci.

PE ARIPILE VÂNTULUI

Mercaptanul, atacul olfactiv

Pe Strada Ecologiştilor din Popeşti Leordeni, nici musca nu respiră în voie, cu-atât mai puţin un ecologist cu nasul fin. De pe strada cu nume cel puţin ironic, Protan degajă miasme greu de suportat, primind la schimb invective din partea localnicilor. În funcţie de cum bate vântul, mirosul de cadavre ajunge până la blocurile din Sălăjan şi chiar mai departe. „Nu avem simple instalaţii de incinerare, ci neutralizăm prin metoda termică, mai prietenoasă cu mediul. La incinerare, prin arderea directă, se degajă CO2. În momentul în care fierbi şi usuci, se produce altă reacţie chimică, din care rezultă mercaptanul. De aici vine mirosul“, explică directoarea Cristina Miu. La finele anului viitor, punerea în funcţiune a noii linii de neutralizare va permite instalarea de biofiltre, iar mirosul se va reduce substanţial. Simona Săceanu, directoarea ARPMB, atrage însă atenţia că mirosul nu va dispărea complet niciodată, indiferent cât de conformă e o astfel de instalaţie. În Popeşti Leordeni, Protanul este doar parte a problemei. Localnicii încearcă să supravieţuiască într-o enclavă minată de poluatori: groapa de gunoi de la Glina, CET Sud Vitan, o magistrală de înaltă tensiune, betoniere şi, în curând, staţia de epurare a Bucureştiului.


PARADOX. Pe Strada Ecologiştilor miroase greu

RISCURI

Închiderea companiei Protan, „o calamitate“

Activitatea fabricii ar putea fi suspendată de la 1 noiembrie pentru că a întârziat finalizarea staţiei de epurare, obligaţie asumată în baza unui plan de mediu. Protan speră să obţină o amânare cu un an a suspendării, ceea ce, în opinia directoarei Agenţiei Regionale de Protecţie a Mediului Bucureşti, Simona Săceanu, este destul de greu de obţinut. „Să sperăm că nu se va închide, pentru că nu avem niciun plan B. Până la urmă ce facem? Scăpăm de un rău necesar şi apoi facem rău pe o zonă mult mai extinsă?“, se întreabă ea. Potrivit legii, suspendarea durează şase luni, iar activitatea nu poate fi reluată în acest interval. În lipsa unor fabrici care să le preia, leşurile maidanezilor şi carcasele provenite de la producătorii de carne vor face aerul irespirabil în jurul Bucureştiului. „Va fi o adevărată calamitate în zonă“, a declarat Luminiţa Neacşu, şeful Serviciului

Aveam 21 de ani, și când am fost anunțată la telefon că mă aflu printre cei zece finaliști ai concursului Tânărul Jurnalist al Anului (prima ediție - 1998) am crezut că e o glumă făcută de o colegă, singura care știa că am trimis reportajul la Freedom House România.

Am participat la „Tânărul jurnalist al anului” când aveam 21 de ani. Deci, chiar de tânăr, cum ar veni.

Scriam la „Opinia studenţească”, descoperisem munca de teren, mă luptam cu emoţii uriaşe la fiecare subiect.

Am trimis la concurs un reportaj publicat în „Opinia” şi în „Dilema” (încă nu era „Dilema veche” pe atunci), unde noi, studenţii de la Iaşi, mai colaboram.
Reportajul avea titlul „Vederi de pe Strada Armeană” şi aborda problemele comunităţii armenilor din Iaşi, importantă cândva, decăzută şi risipită între timp.

Am scris despre urmele pe care le lăsaseră armenii în cultura locală – un cimitir unic, o superbă biserică construită pe la 1400, amintiri despre oameni mari, poveşti din trecut.

Premiul primit atunci a însemnat pentru mine că tot ceea ce făceam noi în presa studenţească nu trecea neobservat.

A fost unul dintre motivele pentru care am continuat să fac jurnalism - poate cea mai frumoasă meserie din lume, în care încă mai cred, în ciuda problemelor pe care le întâmpină de ceva vreme.

Am primit încrederea că era bine ce făceam.

Era totuşi anul 2004 şi era loc destul pentru entuziasm. Criza mondială - şi, implicit, din presă - era încă doar în mintea lui Nouriel Roubini.

La zece ani de la acel moment, însă, încă mai găsesc că este nevoie de reportaje, dar şi de concursuri care să le premieze.

Se mai poate face jurnalism de calitate într-o presă sufocată de moguli? Într-o presă în care au fost aruncate în aer barierele dintre opinie și propagandă, dintre investigație și santaj? Noi credem că DA. 

Freedom House România și Ringier România anunță deschiderea înscrierilor pentru concursul „Tânărul Jurnalist al Anului”, o competiție care promovează excelența în jurnalism, deschisă ziariștilor tineri, cu premii de 1.000 Euro pentru fiecare secțiune.

În acest an, „Tânărul Jurnalist al Anului” pornește la drum cu trei secțiuni:

Economie/Finanțe/Bănci – sponsorizată de UniCredit Țiriac Bank
Actualitate internă – sponsorizată de E.ON
Mediu/Ecologie – sponsorizată de Eco-Rom Ambalaje


Pot participa tinerii jurnaliști de presă scrisă care trimit până în 28 iulie 2014 maximum trei articole pe care le-au publicat în 2013 (în print sau on-line) relevante pentru secțiunile aflate în concurs.

Concursul este dedicat celor sub 35 de ani, aceasta însemnând că articolele înscrise în concurs trebuie să fi fost publicate înainte de împlinirea vârstei de 35 de ani.

Este permisă înscrierea la o singură secțiune.

De asemenea, articolele trimise pentru „Tânărul Jurnalist al Anului” nu trebuie să mai fi fost înscrise la alt concurs


prin mail:
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. cu titlul mail-ului:
Nume Prenume Sectiunea
Mail-ul trebuie sa conțină: articolul în format digital (cu link către articolul online sau PDF) și CV

sau

prin poștă:  
FREEDOM HOUSE ROMÂNIA,
Bd. Ferdinand, nr.125, București
(trei exemplare din fiecare articol si CV)

Informații suplimentare pe: www.freedomhouse.ro/tja

Freedom House România va adăuga și alte secțiuni pe măsură ce va convinge sponsori puternici că stat de drept și economie liberă nu pot exista fără ziariști curajoși și profesioniști. 


Persoană de contact:

Tudor BĂDILĂ
Asistent proiecte
Freedom House România 
0728.064.100
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.


Page 2 of 2

PROIECTE NAŢIONALE

Tânărul Jurnalist al Anului

Concursul „Tânărul Jurnalist al Anului" a fost iniţiat în 1998, cu sprijinul Edipresse AS Romania şi al sponsorului fondator - Vodafone Romania. Este un proiect adresat ziariștilor de presă scrisă până în 35 ani. Vlad Mixich (HotNews.ro), Petrișor Obae (paginademedia.ro), Cristian Ghinea (Dilema VecheCRPE), Cristina HurdubaiaGabriela Lupu (România liberă), Silvia Vrînceanu (Ziarul de Vrancea), Daniel Befu, Liviu Iolu (Adevărul), Andrei Luca Popescu (Gândul.info), Serinela Spătărelu (Ziare.com), criticul de teatru Cristina Modreanu și publicistul Cristian Pătrășconiu sunt printre laureații edițiilor anterioare.

LAUREAŢI

Vezi castigatorii editiilor anterioare

Fiind un premiu pentru tineri, s-a acordat o atenţie deosebită în alegerea membrilor juriului, a acelor oameni capabili să recunoască valoarea. Din convingerea că reputația și credibilitatea acestui concurs este dată de oamenii care îl girează, componența juriilor a ramas în mare parte aceeași de-a lungul timpului.

Freedom House promovează cu eficiență valorile lumii libere
Un astfel de program adresat presei de investigații – un gen de presă ce luptă pentru a reduce răul de la nivelul unei societăți în cristalizare, cum este cea românească - a reconfirmat, pe de-o parte, existența dorinței de progres în presă, dar și, pe de altă parte, că Freedom House promovează, cu eficiență, valori specifice lumii libere, într-o țară în care, din ignoranță, sau din rea-credință, încă sunt marketabile valori anti-occidentale, îmbâcsite, expirate, menite a reduce din libertățile pe care le presupune democrația liberală globalizată.
Cerasel Cuteanu este jurnalist la GorjNews din Târgu Jiu. A câştigat premiul cel mare în cadrul proiectului „Supporting Investigative Journalism” pentru o investigaţie publicată în 2012: Marga a minţit când a spus că nu a luat bani publici “de pomană” de la UCB Târgu-Jiu

Freedom House România este o organizaţie non-profit, nepărtinică, ce promovează demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi democraţia. Freedom House și-a câștigat un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului și al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernări.

Libertatea este posibilă numai într-un sistem politic democratic ce garantează diversitatea opiniilor, libertatea de expresie, dreptul la liberă informare, libera asociere și credința, protecţia și respectarea drepturilor minorităţilor.

Freedom House România sprijină inițiativele civice non-violente din societățile în care libertatea este refuzată sau amenințată și contestă orice idei și inițiative care contravin dreptului de a fi liber al fiecărui om.

Freedom House în imagini

copyright © 2013 Freedom House | Toate drepturile rezervate